Articol publicat în revista Tonica

Ca şi angajat, una dintre dilemele cu care ne confruntăm e cea de a ne contrazice şeful. Există momente când angajatul realizează că anumite decizii, idei ale superiorului pot fi ineficiente pentru compania din care face parte. Unii dintre noi au idei care să contracareze deciziile nefaste ale şefului. Însă, de cele mai multe ori, ni se pare extrem de greu să susţinem contrarul în faţa managerului nostru. De ce? Probabil că în subconştientul sau chiar conştientul nostru ne-am creat un model negativ după care ne mulăm atunci când avem de-a face cu asemenea conjuncturi. Fie ne e teamă de o posibilă reacţie negativă, fie dorim să ne păstrăm buna relaţie cu acesta, fie considerăm că va ignora ideile noastre. Aici pot fi enumerate n motive pentru care evităm să ne contrazicem şeful. mai departe»

Ne bucurăm să vă anunţăm că anul 2009 ne aduce veşti bune în ceea ce priveşte evoluţia metodei Identity Compass® la nivel naţional şi internaţional.

Luna martie debutează în forţă cu trainingul de acreditare organizat la Arad şi susţinut de Adela Cristea în perioada 12–14 martie, dar şi cu prima conferinţă internaţională Identity Compass®.

Conferinţa mondială Identity Compass® va avea loc la Barcelona (Spania) în perioada 21–22 martie, reunind traineri şi consultanţi Identity Compass® din Germania, UK, Spania, Italia, Rusia, Suedia, Indonezia, India, Brazilia, Polonia, Africa de Sud, Venezuela, Portugalia, Croaţia, Serbia, USA, România, care vor avea posibilitatea de a discuta cu Arne Maus şi dr. Scheffer despre noutăţile apărute în domeniu. mai departe»

articol publicat in revista Tonica

Astăzi, a fi voluntar e un lucru rar întâlnit. E de la sine înţeles: trăim într-o lume mult prea pragmatică, mult prea egocentrică. Ni se pare că a face ceva pe gratis nu e pe măsura personalităţii, culturii şi nivelului nostru în societate. Într-adevăr, o maşină scumpă nu se cumpără pe baza muncii de voluntariat. mai departe»

De ce „Triunghiul Bermudelor”? Pentru că întregul proces de recrutare se bazează în primul şi în primul rând pe munca cu oamenii. Şi cum noi, ca natură umană, suntem atât de imprevizibili, iată cum s-a creat o relaţie sinuoasă între: candidat – recrutor – client. De când activez în această arie, aud, văd şi trăiesc tot felul de experienţe plăcute, dar şi mai puţin plăcute.

Din păcate, la ora actuală, mulţi dintre noi conştientizăm prea puţin sau deloc care ne sunt rolurile în această ecuaţie. Din proprie experienţă vă pot spune că rolul cel mai greu îl are recrutorul. Acesta constituie „pârghia” dintre candidat şi angajator. Acesta e cel care e felicitat sau injuriat, în funcţie de succese sau insuccese. Acesta e responsabil pentru tot ceea ce se petrece pe parcursul întregului proces de recrutare, precum şi după aceea, în faza de follow-up. Acesta răspunde în faţa unui client sau candidat nemulţumit de alegerea făcută. mai departe»

În prezent, suntem asaltaţi de idei, sugestii, sfaturi diverse în ceea ce priveşte satisfacţia angajaţilor la locul de muncă. E un lucru pozitiv, deoarece presupune că lumea a început să se gândească la modalităţi noi de fidelizare a angajaţilor.

Ca angajaţi, dar şi ca angajatori, trăim într-o perioadă a schimbărilor dese. Dacă e să ne „ghidăm” după anumite statistici, se pare că angajaţii au tendinţa de a-şi schimba locul de muncă după o perioadă de 5 ani, 3 ani, 2 ani, chiar 1 an… Să nu uităm însă că aceste statistici sunt de regulă realizate în ţări care aparţin unor culturi diferite faţă de a noastră.

Salariul nu e mereu factorul determinant  mai departe»

Articol publicat în revista Tonica

În prezent, suntem asaltaţi de idei, sugestii, sfaturi diverse în ceea ce priveşte satisfacţia angajaţilor la locul de muncă. E un lucru pozitiv, deoarece presupune că lumea a început să se gândească la modalităţi noi de fidelizare a angajaţilor.

Ca angajaţi, dar şi ca angajatori, trăim într-o perioadă a schimbărilor dese. Dacă e să ne „ghidăm” după anumite statistici, se pare că angajaţii au tendinţa de a-şi schimba locul de muncă după o perioadă de 5 ani, 3 ani, 2 ani, chiar 1 an… Să nu uităm însă că aceste statistici sunt de regulă realizate în ţări care aparţin unor culturi diferite faţă de a noastră. mai departe»

În primul rând, vreau să vă redau un scurt fragment dintr-o discuţie purtată pe această temă. Persoana cu care am vorbit tocmai absolvise o facultate de marketing şi management şi nu mai lucrase vreodată. Care consideri că ar fi job-ul care ţi s-ar potrivi?... Păi, vreau să fiu manager. De ce vrei să fii manager? - Ah, păi că o să am un salariu mare, o să am maşină, telefon, laptop, că o să fiu important şi lumea o să mă respecte. Şi care consideri că ar fi calităţile pe care ar trebui să le aibă un manager?... Ăăă, să fie dur cu angajaţii, să ştie să îi pună la punct, că altfel nu o să-l asculte nimeni, să le spună ce să facă şi dacă nu ascultă, să îi dea afară. Da, face parte dintr-o discuţie reală. Sinceră să fiu, de cele mai multe ori nu ştiu cum să reacţionez în asemenea împrejurări: fie să râd în hohote sau să plâng, tot în hohote. mai departe»

În trepidaţia cotidiană din viaţa firmelor fie ele mari, mijlocii sau mici a început să se creioneze, chiar implementeze ideea de coaching. Se mediatizează mult pe această temă, se găsesc diferite articole, emisiuni, cărţi care dezbat această temă. Într-adevăr, „dincolo” se practică de ani buni şi are rezultate pozitive. Însă reticenţa umană ne face să ne întrebăm: de ce coaching?

De fapt această aşa-zisă reticenţă ascunde doza ei de pragmatism: de ce să alegem să investim sume enorme de bani în angajaţii noştri? Chiar merită acest efort financiar? mai departe»

Recent, am participat la un curs de iniţiere în NLP (programare neurolingvistică). Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu acest termen, vă pot da una dintre "definiţii", care afirmă că NLP-ul: "este suma aplicată de cunoştinţe de psihologie, de cercetare a limbajului şi minţii, şi face posibilă predarea şi învăţarea comunicării de succes şi a gândirii şi acţiunii orientate spre obiective pentru dezvoltarea personalităţii".

Vă mai pot spune că fost o experienţă inedită, care mi-a plăcut grozav şi mi-a demonstrat că nu mă cunosc atât de bine precum credeam. M-a determinat să-mi pun întrebări legate de propria-mi persoană şi să realizez că a mă cunoaşte pe mine însămi e un proces laborios, dar care merită tot sacrificiul. mai departe»

La ora actuală, angajatorii, dar şi angajaţii se confruntă cu aşa-numita problemă de „fluctuaţie a personalului”. A devenit o problemă atât de comună încât începem să o ignorăm. De fapt, această aparentă indiferenţă e un fel de a ne „apăra” împotriva fenomenelor pe care nu le cunoaştem.

Într-adevăr, fluctuaţia personalului este un fenomen care ia amploare în fiecare zi. Ce poate afecta mai grav, în cadrul unei companii, decât plecarea unui angajat sau chiar a mai multora? Oare conştientizăm pe deplin costurile care sunt accentuate de aceste „plecări”? Sau mai mult, impactul defavorabil pe care îl au asupra celorlalţi angajaţi? mai departe»