Multe companii funcționează pe baza unei ipoteze simple: dacă angajații sunt plătiți pentru inovație, ei vor produce mai multe idei bune. De la programe de tip „Bonus pentru Invenții” până la premii acordate în cadrul Hackathon-urilor interne, stimulentele financiare sunt folosite frecvent ca un motor al creativității organizaționale.

Totuși, o cercetare recentă publicată în Harvard Business Review în “Why Cash Rewards Don’t Always Produce Better Ideas” arată că relația dintre stimulentele bănești și inovație este mult mai complexă. În loc să crească pur și simplu nivelul general de creativitate, recompensele financiare schimbă tipul de inovație pe care angajații aleg să îl urmărească, în funcție de profilul lor profesional.

Profilul angajatului dictează rezultatul

Studiul a analizat activitatea a peste 2.300 de inventatori și modul în care aceștia au reacționat la programe de recompense financiare. Rezultatele au arătat că același stimulent financiar produce efecte complet diferite în funcție de identitatea profesională a celui care îl primește:

1. Specialiștii (cei axați pe domenii tehnice înguste):

Atunci când sunt motivați financiar, specialiștii nu tind să producă mai multe idei, ci idei mai complexe, inovatoare și valoroase din punct de vedere tehnic. Aceștia își canalizează efortul spre rezolvarea unor probleme dificile de nișă, oferind salturi tehnologice majore (inovație de tip breakthrough).

2. Generaliștii (cei ale căror competențe acoperă mai multe domenii):

În cazul generaliștilor, bonusurile financiare duc la o creştere a volumului de idei. Aceștia reacționează prin generarea mai multor propuneri și proiecte, însă acestea tind să fie inovații incrementale sau adaptări ale unor idei existente dintr-un domeniu în altul.

Ce înseamnă acest lucru pentru manageri ?

Lecția principală pentru lideri și departamentele de HR este că un sistem unic de recompense („one size fits all”) nu funcționează optim. Eficiența unei prime sau a unui bonus depinde la fel de mult de cine primește recompensa, cât și de cum este conceput programul.

Pentru a optimiza procesul de inovație, companiile ar trebui să ia în calcul următoarele strategii:

Alinierea stimulentului cu obiectivul dorit: Dacă organizația are nevoie de o descoperire tehnică majoră, recompensele ar trebui direcționate către specialiști, oferindu-le resursele și timpul necesar pentru a aprofunda. Dacă scopul este optimizarea proceselor zilnice și acumularea de idei diverse, programele adresate generaliștilor vor genera un volum mare de propuneri.
Diversificarea echipei de inovație: O organizație sănătoasă are nevoie atât de un flux constant de îmbunătățiri mici (oferit de generaliști), cât și de idei disruptive (oferite de specialiști).
Privirea dincolo de bani: În timp ce recompensele financiare pot motiva lansarea în acțiune, motivația intrinsecă (autonomia, recunoașterea profesională, impactul muncii) rămâne crucială, în special pentru specialiștii care caută să rezolve probleme complexe.

Banii pot stimula inovația, dar nu în mod orbește

Recompensele financiare nu fac decât să amplifice direcția naturală a fiecărui tip de angajat. Pentru manageri, cheia nu este doar să ofere mai mulți bani pentru idei noi, ci să înțeleagă structura echipei și să adapteze stimulentele în funcție de rezultatul pe care doresc să îl obțină.