Noi obligații pentru mai multe puncte de lucru

Dacă până nu demult, punctele de lucru cu unul, doi sau chiar patru salariați puteau funcționa liniștite sub umbrela sediului social, anul 2026 începe cu un mesaj clar din partea legiuitorului. Acesta spune că, în esență, un singur angajat este suficient pentru a face viața mai complicată. Desigur, nu este formularea oficială, dar efectul practic susține această concluzie.

Modificare legislativă cu privire la  noua legislație are un impact direct asupra firmelor, organizațiilor neguvernamentale și instituțiilor publice care desfășoară activități prin puncte de lucru. Noua regulă reduce numărul minim de salariați necesari pentru înregistrarea unui punct de lucru ca plătitor de salarii și venituri asimilate salariilor, de la cinci salariați la unul singur.

Modificarea schimbă un prag care a fost, de-a lungul anilor, un compromis rezonabil între controlul fiscal și realitatea economică. Până la data de 31 decembrie 2025, obligația de înregistrare fiscală apărea doar dacă punctul de lucru avea cel puțin cinci salariați.

De la 1 ianuarie 2026: orice punct de lucru, indiferent de forma juridică a entității-mamă (societate comercială, ONG, instituție publică), care are cel puțin un salariat, trebuie:

• să fie înregistrat fiscal;
• să devină plătitor de salarii și venituri asimilate salariilor;
• să fie luat în evidență de autoritatea fiscală locală competentă.

Impactul real al legii se simte în activitatea de zi cu zi prin faptul că va exista o creștere a sarcinii administrative. FIecare punct de lucru cu un angajat presupune gestionarea separată a obligațiilor declarative, costuri indirecte mai mari (contabilitate, consultanță fiscală), timp suplimentar alocat de departamentele financiar-contabile, riscuri crescute de erori, sancțiuni și repercusiuni asupra flexibilității operaționale.

Din punctul de vedere al autorităților, modificarea are câteva motive foarte clare:

• creșterea controlului asupra veniturilor salariale la nivel local;
• corelarea mai exactă a taxelor și impozitelor cu locul efectiv al desfășurării activității;
• consolidarea bugetelor locale, printr-o evidență mai precisă a contribuabililor;
• reducerea zonelor „gri” în care activitatea economică este dispersată, dar fiscal concentrată la sediul social.

Cu alte cuvinte, statul dorește să știe exact unde se muncește și unde se plătesc salariile — chiar dacă este vorba de un singur angajat.

Pentru a evita blocaje sau sancțiuni, este recomandat ca entitățile vizate să:

• inventarieze toate punctele de lucru cu salariați;

• analizeze necesitatea menținerii anumitor structuri;

• pregătească din timp documentația de înregistrare;

Noua prevedere legislativă confirmă o tendință deja cunoscută: pragul de toleranță administrativă scade, iar responsabilitatea fiscală se fragmentează tot mai mult. Un singur angajat poate declanșa obligații care, până nu demult, erau rezervate structurilor mai mari.

Ironia este că, într-o eră a digitalizării și a promisiunilor de debirocratizare, soluția aleasă rămâne una clasică: mai multe formulare. Pentru companii, mesajul este însă clar: în 2026, chiar și un singur salariat contează, fiscal vorbind.